crede c[ e vorba numai de un procedeu literar al lui David. Psalmul 89 este pus pe seama lui Moise (poate c[ prin acela\i procedeu), dar psalmii anonimi (însemna@i cu „Aliluia” sau „cânt[rile treptelor”) nu pot fi decât ai autorului principal. E posibil îns[ ca psalmii 145-148, atribui@i lui Agheu \i Zaharia, s[ dateze din epoca postexilic[, precum \i Psalmul 136, intrat în cult ca polieleu la utrenie.
Controversele de acest fel sunt neesen@iale. Important este faptul c[ psalmii, în întregul lor, sunt str[b[tu@i de o tonalitate poetic[ una \i aceea\i de la un cap[t la altul: duhul davidic.
Felurile psalmilor. Cercet[torii \i editorii Bibliei au încercat, în mai toate timpurile, clasific[ri ale psalmilor dup[ con@inutul lor. Exist[ câteva variante care îng[duie o sintez[ menit[ s[-l ajute pe cre\tin s[-\i grupeze psalmii în func@ie de trebuin@ele lui suflete\ti. Astfel:
Imnuri. Acestea sunt, în general, cânt[ri de slav[ \i pream[rire a lui Dumnezeu ca Împ[rat universal sau ca Împ[rat al Sionului: 8, 18, 28, 32, 45, 46, 47, 75, 83, 86, 92, 95, 96, 97, 98, 99, 102, 103, 104, 105, 112, 113, 116, 121, 134, 135, 144-150.
Rug[ciuni: cereri la vreme de necaz, de suferin@[, plângeri adresate lui Dumnezeu. La rândul lor, ele se pot împ[r@i în:
